Nu mai plângem, că suntem copii mari.

Nu pot să dorm.

E aproape 1 noaptea şi aş face bine să adorm, dar iată că mă gândesc din nou la el şi plâng. Nu te întrista degeaba, că nu plâng de tristeţe. Plâng de o bucurie stranie.

****

Mă zvârcoleam un pic în pat de pe o parte pe alta, autosugestionându-mă că pastilele de paracetamol îşi făceau deja simţită prezenţa în craniu. Mă înfăşoram şi mă desfăşoram de plapumă. Prea cald, prea frig, transpir, tremur. Şi în timp ce hotăram să las plapuma să mă acopere doar în jurul mijlocului, învârtindu-mă ca într-o pupă spartă, mi-am amintit din nou de bunicu.

****

Ştii, când eram mică uram să dorm învelită. Îmi era prea cald mereu, chiar şi iarna, şi încercam să ies de sub plapumă cu prima ocazie. Poruncile de la superiori erau stricte: treci înapoi sub plapumă că răceşti! Şi mă sufocam încet, cu câte un vârf de picior trişând ca să respire.

Însă era cu totul altă treabă când mă adormea bunicu. Numai el îmi dădea voie să dorm cu picioarele afară. Ce evadare minunată, ce răcoare, ce libertate! O singură condiţie îmi punea, şi mi se părea o afacere bună: „Poţi sta cum vrei tu, doar să ai mereu mijlocelul acoperit”.

Atunci nu prea înţelegeam de ce şi cum, dar nu mă îndoiam niciodată de sfaturile lui şi de cunoaşterea lui nelimitată, aşa că şi acum, involuntar, după vreo 20 de ani de la această primă poruncă, nu pot să dorm fără să-mi înfăsor mijlocul cu ceva.

Şi la mai mult de 14 ani de la moartea lui, nu pot să mă gândesc prea multă vreme la vocea lui sau la sfaturile lui. Nu pot să scot din sertarele vizuale ale memoriei mele imaginile cu noi doi trăgînd cu arcul sau aruncând cu pietre de pe un pod, ca să vedem cum înfloresc cercurile concentrice. Nu pot să îl ascult din nou cântând (şi cu câtă claritate îi aud vocea de bariton!). Nu pot… fără să mi se aburească ochii, fără să încep să plâng ca un copil de zece ani. De dor, de dor şi de fericire în acelaşi timp.

Şi o parte din mine se întreabă, simţindu-se nedreptăţită şi uşor patetică „De ce mi te-a luat aşa de repede? De ce nu pot să revăd tot, să reascult tot ce mi-ai spus vreodată?”.

Însă nu durează mult şi aud o voce uşor mai matură, de aproape 25 de ani, care pune întrebarea corectă: „ de ce mi te-a dat?”.

Ca să.

Îmi aduc aminte mereu de lecţiile tale.

Ca să.

Îmi dau seama că am crezut cândva necondiţionat în alt om. Cu totul.

Ca să.

Îmi arăt mie că oricât aş încerca să mă păcălesc că sunt prea detaşată, prea rece, şi emotivă doar în aparenţă…pot să te plâng fără îndoieli şi cu fericire.

Ca să.

Simt recunoştinţă şi iubire.

****

Un bunic de 65 de ani cu nepoţica lui de 5 ani stau şi aruncă nişte pietricele de pe un pod peste râul Caşin. Suntem în anul 1993. Anotimpul nu e foarte relevant. Dar e, cel mai probabil, primăvară spre vară.

Bunicul are buzunarele pline de pietre culese pentru acest moment mult aşteptat. Pietrele se pasează una câte una, iar fetiţa le aruncă, pe rând, în râu.

Bâldâbâc !

Fac pietrele, şi fetiţa le îngână. I-a spus bunicul cum fac pietrele când ajung în apă. Şi a avut dreptate! Fix “bâldâbâc” se aude.

Se testează ipoteza cu fiecare piatră. Unele fac bâldâbâcuri mici, altele bâldâbâcuri mai mari.

După fiecare confirmare a ipotezei, se chicoteşte. Aşa se cuvine.

****

E trecut de 1 noaptea în Barcelona. Nu mai plângem, că suntem copii mari acuma. Am reuşit să punem pe hârtie virtuală gândurile despre bunic, ca el să nu dispară. Nu care cumva.

Şi te miri cum ai putut, odată, atât de demult, să chicoteşti la sunetul făcut de pietre când lovesc apa.

About Mara Ambrosie

"I contain multitudes" W. Whitman. *poză de www.cataling.blogspot.com
This entry was posted in În dulcele grai, poveşti de Mară. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s