Te tocmeşti cu mine? Ai face bine.

Au trecut două zile de plimbări prin China şi un lucru mi s-a întipărit clar în minte: tocmeşte-te, tocmeşte-te, tocmeşte-te! Fiindcă nu numai că preţurile afişate sunt puse la nimereală, uneori de 10 ori mai mari ca cel real, dar cred că le şi place să se certe cu tine. Certat e puţin spus. E un fel de joc al târguirii. Pe străduţele mai vechi ale Shanghaiului, în zona de lângă Grădinile Imperiale (Yuyuan Gardens) sunt sute de chioşcuri mici cu tot ce poţi sau nu  să îşi imaginezi: haine de mătase, kimonouri, rochii, bijuterii de jad, statuete de bronz, pietre preţioase, jucării, evantaie, ceasuri, genţi. Din când în când sare la tine câte un chinez cu o foaie cu poze de genţi de marcă „Lady want bag, watches? Bag, watches?”. Cum păşeşti într-un magazinaş şi se citeşte pe faţa ta o fărâmă de interes pentru ce au ei de vândut eşti deja pierdut: sunt şanse infime să ieşi de acolo fără ce ai fi vrut să cumperi, şi asta fiindcă dacă ai măcar 50 de yuani (1 euro- 8 yuani), e imposibil să nu lase preţul până unde vrei tu.

How much?

Chinezul/chinezoaica înşfacă calculatorul mare şi tastează pe ecran suma dorită de el, să zicem 200 de yuani pentru un Buddha mic de obsidian negru.

Tu dai din cap, te încrunţi şi spui „Noo.. Too much”.

El se preface uimit. Apoi are o revelaţie. I give you good price. Discount, for you.

Şi tastează iarăşi pe ecran un preţ: 160.

Tu râzi uşor ca să îl faci să înţeleagă că e absurd şi îi scrii 30. Sec.

El se preface jignit. Dar toată treaba durează câteva secunde. Zice „No…impossibă. 160 very good price. Good material. Precious. Precious.” Îţi mai oferă şi un şnur de banii ăia.

Dacă vede că nu te înduri, zice „Ok ok. Last price. Fină price.”. 80.

Spui nu. 30. Mai şi tastezi pe ecran, pentru emfază. Dai să pleci, dar auzi din spate un „ok ok” înfrânt.

Parcă nu ar fi vrut să se tocmească chiar aşa de mult:P

Uneori mă întreb care e preţul adevărat al produselor cumpărate de la ei. Mă întreb de câte mii de ori plătim noi mai mult pentru un produs în ţară sau când călătorim în ţările mai scumpe, şi cât de puţin valorează pentru chinezi munca depusă pentru a fabrica un produs. Mi se pare că nu există categorie de obievte pe care ei să nu le ştie să le producă. Pot coase, împleti, clădi, repara orice. Cu o migală şi o răbdare fantastică, într-o ţară în care forţa de muncă nu este o problemă şi dacă nu ai o abilitate de a face, produce ceva eşti mai puţin decât nimic, fiecare produs pare să aibă mai multe straturi de preţuri, şi ca să ajungi la unul cât mai apropiat de miez, trebuie să dai laoparte ca la ceapă, să-ţi usture ochii de tocmit şi să te înduri să le dai atât de puţin pentru munca lor.

E stratul oficial de preţuri, apoi straturile de tocmeală, poate că apare şi un strat pentru concetăţenii chinezi car enu au de unde să dea aceleaşi sume ca turiştii.

Nu înţeleg nici cât valorează în realitate pentru ei un yuan. Şi ce înseamnă până la urmă aceşti bani pentru un popor care poate să facă totul din mai nimic. Dar e interesant să te afli măcar pentru câteva zile într-o ţară în care nimic nu e stabilit cu exactitate, unde totul e relativ la nevoile lor, cum îşi apreciază ei efortul şi marfa., unde cumpărătorul este rege şi tratat ca atare, unde persuasiunea curge în venele lor şi insistenţa este cea mai de preţ (sic!) calitate.

Până una alta, ne bucurăm de geamantanul nou pe care l-a achiziţionat mama cu 300 de yuani, preţul de pe etichetă fiind 1080, prima reducere fiind la 800 şi a doua la 650.

About Mara Ambrosie

"I contain multitudes" W. Whitman. *poză de www.cataling.blogspot.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

3 Responses to Te tocmeşti cu mine? Ai face bine.

  1. Thomas says:

    da, exact aceeasi tehnica ca si la turci, cu calculatorul, si cu falsa uimire cand aud ca nu esti de acord cu pretul pe care ti-l ofera ei, si mai ales aceeasi tehnica cu insistenta devenita obsesiva chiar, pana te conving sa cumperi ceva. A si apropo 50 de youani mi se pare chiar destul de mult daca e 8 euro youan-ul, e mai mult decat salariul meu lunar, mult mai mult

    • Mara Ambrosie says:

      Vai, nu stiu cum m-am exprimat de a iesit ca 8 euro e yuanul…ca e 1 euro 8 yuani, in realitate. Astfel, daca ai 50 de yuani, imparti la 8 si iti da cu aproximatie 6 euro (si un pic)🙂 Deci nu ai duce-o chiar asa de rau in China, mai ales daca stii sa te tocmesti mai bine ca mine:P

      • Thomas says:

        Nu ma tocmesc de obicei, dar cand vad ca asta e tactica obisnuiesc sa-i depasesc pe toti, pana se enerveaza cel cu care ma tocmesc si nu-mi mai vinde nimic, am facut asa de cateva ori:=))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s