Primii cartofi prăjiți

Din septembrie locuiesc cu fratele meu mai mic. Am avut o pauză de patru ani cât am fost eu la facultate și el acasă, la Bacău, cu ai mei. Patru ani este și diferența dintre noi.

Din septembrie el stă în camera perete-n perete cu camera mea, împărțim mâncare, o pisică, supărări și mici triumfuri personale, sfaturi despre haine, flori, fete sau băieți.

Nu avem atâta timp să reluăm felul în care eram frați acum patru ani, când ne călcam pe nervi și ne cunoșteam atât de bine… Acum stau cu o variantă mult crescută a lui, variantă pe care încă o privesc (pe nedrept) ca și cum ar fi încă un copil – și mă îngrijorez uneori mai rău ca mama când nu răspunde la telefon, dar încerc să mă abțin să îl cert.

E cu un cap mai înalt ca mine, are obiceiuri stranii uneori (late night walks să cumpere pufuleți, Dots și tortilla chips de la Mega Image). Are ore de somn stranii…ca deh, e proaspăt student la arhitectură, dar este cu siguranță ființa care mi-e cea mai apropiată de pe tot globul, și nu doar din motive de proximitate:P

Serile mă prind ajungând acasă târziu, cu diverse planuri mărețe de teme, taskuri, liste de treburi de făcut, însă toate mi se șterg din minte când se aude următoarea frază magică: Maraaaa…ne uităm la un episod de [insert one of the following here: House MD, Lie to me, 30 Rock]?

L-am lăsat singur acum în weekend și m-am dus acasă, la Bacău.

Urmează o conversație pe care am purtat-o cu Ștefan (căci așa îl cheamă pe micul meu uriaș):

  • Alo? Mara. În ce ai făcut cartofii prăjiți atunci?
  • În wok.
  • Wok? Unde e ăla?
  • (fiindcă suntem amândoi la fel de breji și ordonați…) caută și tu, ori în sertar ori în debara, ori în cuptor.
  • pauză…
  • Și…și după aia ce fac?
  • *inner giggle* pui și tu două degete de ulei. degete ținute orizontal. Hai două jumate. Și îi prăjești.
  • Pun și apă?
  • Nu, nu…Nu pui deloc.
  • Ok. Mersiii..

Peste 10 minute.

  • Mara? am pus două degete de ulei…Când îmi dau seama că sunt gata?
  • Păi vezi și tu să fie ușor aurii. Ai să-ți dai tu seama.
  • Am pus și un pic de apă.
  • *oftat interior* Ok. E în regulă.
  • Ok. Paaaa…

Mă întreb dacă e totul în regulă acum. Mă întreb cum s-a petrecut confruntarea dintre el și cartofi, cum a măsurat degetele de ulei și ce culoare are tavanul.

Mă duc să îl sun să aflu.

About Mara Ambrosie

"I contain multitudes" W. Whitman. *poză de www.cataling.blogspot.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Primii cartofi prăjiți

  1. raluxx says:

    Foarte draguta ilustratia! Sper ca a fost totul ok dupa😀

  2. Sabina says:

    Ce post dragut! Foarte cute
    Si aici vine momentul in care (sigh) si eu as vrea sa am un fratior/surioara..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s