Pufi de plop şi pene

Zilnic prin Cişmigiu. Ne trasăm existenţa cu paşii grăbiţi, în regim de roboţel conştiincios.

Izvor-muncă. Muncă- izvor. O revărsare continuă. Din toate drumurile astea, cu toate aluviunile strânse, se naşte-n mine zilnic pămînt nou. O deltă personală, vizuală, formată din frânturile de imagini strânse cu grijă.

De la izvor ţîşnesc prin parc şi mă umplu de o seninătate pe care doar un mers prin verde şi lalele şi soare ţi-o poate da.

Ca să fie mai ca-ntr-un scenariu de film siropos, bate vântul şi încep să îmi pierd privirea prin pufii de plop care mă atacă necruţători. Îmi înăbuş instinctul format pe timp de iarna (nu, nu deschide gura, nu scoate limba, nu prinde pufii! nu se vor topi!).

Fix când îmi recuperez un grad sănătos de atenţie distributivă, mă împleticesc şi aproape calc pe un porumbel (cam pierdut şi el printre atâtea gambe grăbite de giganţi şi tălpi cu tocuri ucigătoare care-l poluează fonic).

Zboară un pic mai în faţa mea şi văd cât e de frumos. E alb, cu o pată neagră care se întinde de pe o aripă pe alta. Şi aşa, cu aripile strânse, pare să-şi poarte inima în spate. O inimă neagră, care se rupe în două cu fiecare zbor.

Plăteşti scump, micule Icar.

About Mara Ambrosie

"I contain multitudes" W. Whitman. *poză de www.cataling.blogspot.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Pufi de plop şi pene

  1. adi says:

    un fel de veverita care calca pe porumbei care calca pe inimi:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s