Zile libere (vremuri apuse, Williamsburg)

Zilele astea libere, cu posibilitatile lor nelimitate, cu lenea care le inconjoara ca o aura.

Zile libere, cu bicicleta pe dealuri, pe langa paduri, speriind caprioarele, cu greierii care incep sa se auda deja cand se lasa seara.
Cartile stau teancuri sub birou, aratandu-mi copertile si strigandu-ma sa le citesc. Ele stiu ca pe unele le voi sacrifica, le voi da cadou si acum incerc macar sa le cunosc pe cat mai multe.

E un cerc vicios. ma trezesc dorind sa fac cat mai multe, iar dupa o plimbare de vreo ora pe afara cu ghidonul strans in palme ma intorc mai obosita ca dupa o zi de munca. Libertatea e obositoare cand esti obisnuit sa fii in priza.

Si ma arunc pe pat cu o carte pe burta, sperand ca atunci cand ma trezesc sa incep sa o rasfoiesc. Miroase a vechi, cu paginile ei galbui. Cine stie ce gandeau ultimii cititori? Si dorm, somnu-i adanc si geamu-i deschis ca sa intre in camera aerul de toamna.

Ma trezesc si vreau sa scriu. Cuiva, Nimanui, Mie. Dar mi-e lene. mi-e lene sa imi pese de ceva scris cum trebuie, de ceva scris cu grija.
Asa ca iau cateva caramele si ma prabusesc din nou in pat.

Zile libere…ce faceti din mine?
15 septembrie 2009
—–

Au trecut cateva saptamani bune de atunci, dar validitatea celor scrise persista. Zilele libere s-au mutat in Bucuresti. Not for long.

About Mara Ambrosie

"I contain multitudes" W. Whitman. *poză de www.cataling.blogspot.com
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s